Principiul antenelor de radio și televiziune este de a converti undele ghidate de pe o linie de transmisie în unde electromagnetice care se propagă în spațiul liber sau invers, realizând astfel recepția și transmisia semnalului.
Definiția și funcția antenelor: o antenă este un dispozitiv capabil să radieze efectiv unde electromagnetice într-o direcție specifică în spațiu sau să primească unde electromagnetice dintr-o anumită direcție în spațiu. În sistemele de comunicații, antena acționează în mod similar cu „gura” și „urechile” unui om: poate converti semnale electrice (unde ghidate) în unde electromagnetice pentru transmisie în spațiu și, de asemenea, poate primi unde electromagnetice în spațiu și le poate converti înapoi în semnale electrice. De exemplu, un radio primește unde electromagnetice transmise de o stație de emisie prin antena sa, iar un televizor primește unde electromagnetice transmise de un post de televiziune prin antena sa.
Conversia dintre undele ghidate și undele electromagnetice: undele ghidate sunt unde electromagnetice în care toată sau cea mai mare parte a energiei lor electromagnetice este limitată într-o secțiune transversală-finită (cum ar fi o linie de transmisie) și se propagă de-a lungul unei direcții definite. Funcția unei antene este de a „elibera” aceste unde ghidate limitate în linia de transmisie în spațiul liber, formând unde electromagnetice care se propagă liber; dimpotrivă, poate „capta” unde electromagnetice în spațiul liber și le poate limita la linia de transmisie. Acest proces poate fi înțeles printr-o analogie cu călătoria cu trenul: călătorii (undele electromagnetice) sunt restricționați în direcția lor de mișcare în interiorul trenului (linia de transmisie), dar se pot deplasa liber după părăsirea stației (prin antenă); antena este ca o ușă de tren, permițând pasagerilor atât să se „îmbarca” (primind unde electromagnetice), cât și să „debarce” (emite unde electromagnetice).